Pitzipoanca Comuna

Astazi vom discuta despre un subiect foarte interesant:
"Pitzipoanca Comuna" sau "Pitipoancae Meltenistensis Atrox" pe denumirea ei in latina.

Aceasta creatura frumoasa si maiestuoasa se regaseste peste tot in vecinatatea cluburilor de noapte.
Bineinteles, e o creatura nocturna si doarme deci in timpul zilei.

Daca ziua e foarte, foarte lenesa, noaptea devine incredibil de activa.

Pt a observa aceste creaturi trebuie sa le studiezi de la o apropiere foarte mare.
Asa ca, acum cateva zile, am luat un aparat de fotografiat si un blocnotes cu pix si am plecat alaturi de bunul meu prieten si coleg The Fish in oras, la vanat pitzipoance.

Trebuie sa stiti ca e foarte greu sa ajungi langa pitzipoance.Daca nu ai increderea lor totala, nu ai nici cum sa le-o castigi.
Norocul meu a fost ca The Fish avea acces la 2 astfel de pitzipoance.(mi-a spus ca le-a hranit din gresala intr-o seara si de atunci il urmareau peste tot)

Asa ca am urmarit respectivele pitzipoance pana la cea mai apropiata cafenea.

Spre surprinderea mea, comunicarea orala cu aceste 2 fapturi nu era la fel de grea ca cea in scris.Probabil datorita faptului ca cuvinte pe care ele le scriu "i-l" sau "maimut-o" sunt rostite in limba lor la fel ca in limba noastra.

Si am inceput comunicarea.
Pitzipoancele au inceput sa isi depene amintirile si sa ne povesteasca aventurile prin care au trecut.Nu au lipsit bineinteles tigarile, cuvintele rostite pe nas si gesturile din maini precum si ochii dati peste cap.

Pitzipoanca comuna e o creatura magnifica.
Pt a comunica imbina atat folosirea corzilor vocale cat si a mainilor si alte parti ale corpului.Fascinant!

Pt ca tocmai se trezisera, nu erau inca foarte active.
De aceea aveau nevoie de caldura fumului de tigara.

La fel ca vechii Dimetrodoni care stateau la soare pt a-si incalzi sangele, asa si pitzipoancele.(probabil sunt descendente directe ale acestui animal...ramane de vazut)

Nesimtindu-se in siguranta in acea cafenea unde muzica era data destul de incet si lumina era foarte putrnica, pitzipoancele au dat semne de neliniste.
Nu ne permiteam sa le suparam.
Asa ca au plecat din acea cafenea spre cel mai apropiat club.Iar noi dupa ele.


Ardeam de nerabdare sa vad pitzipoancele in mediul lor natural.

Dar se pare ca in acea seara norocul nu a tinut cu noi.
Ajunsi in club, intrarea ne-a fost blocata de un pavian(personal, nu cred ca era un pavian.Cred ca era o specia mai grasa de australopitec chel sau ceva morsa.dupa ceafa,parea morsa).

The Fish m-a invatat insa cum sa facem ca sa scapam nevatamati si ca sa pot sa continui drumul fara incidente intre acea morsa si pitzipoancele noastre.
Dupa ce am hranit morsa cu cateva bucati de plastic, acesta ne-a lasat in pace.

Am ajuns astfel in club iar pitzipoancele au inceput sa se relaxeze si sa se poarte natural, din pacate pt mine.
Muzica le-a activat probabil ceva instincte care dormeau pana atunci si au inceput amandoua sa se onduleze pe beat!
Acest ritual(probabil de imperechere) implica mersul cu spatele, adica cu fundul inainte si lovirea cu fundul a tot ceea ce e destul de aproape.

Cum muzica era tot mai tare si luminile tot mai laser-ate(nu confundati cu "Laser, frate") cele 2 nu s-au mai putut controla si au inceput sa se certe.

Instinctele au preluat probabil conducerea.
Pitizipoancele au simtit ca nu e loc pt amandoua.Scandalul era facut.

Insa spatiul inchis nu le permitea sa se desfasoare.Asa ca au iesit afara.

Ca majoritatea animalelor, pitzipoanca comuna incearca sa evite orice lupta care ar putea duce la ranirea ei.O unghie rupta e intr-adevar o pierdere foarte mare pt o Bad Pitzy.
Asa ca au inceput sa scoata tot felul de sunete si urlete si sa se afiseze in diferite ipostaze care le faceau sa para mai mari in ochii adversarilor.
Cel mai des a fost folosit un sunet de genul: "cepulamea" - sau asa ceva.

In acest moment am stiut ca nu se mai poate.
Temandu-ne pt vietile noastre, eu si The Fish am fugit de acolo...

In urma noastra cele 2 pitzipoance urlau si isi faceau poze cu telefoanele in diferite vitrine...

Astfel s-a incheiat inca un capitol din studiul nostru.
Until next time...

Si nu uitati!

Daca vedeti pe strada vreo pitzipoanca, fugiti dar nu inainte sa ii strigati:

SUCK MY SOCKS!